Aurolac de Bucuresti

Plictisit sunt aproape in fiecare zi, dar azi avesei insipiratie. Undeva pe la ora 16 ma loveste pe mine o nevoie greu de exprimat de a face ceva interesant. Serviind o racoritoare de apa cu gheata trezesc dracul din mine care ma ademeneste sa-mi bag picioarele in fantana arteziana de la Universitate. De cele mai multe ori “bagatul picioarelor” apare in contexte total diferite, dar nu si in cazul meu.

Dau sa ma imbrac – decid ca o pereche de pantaloni scurti, sapca si adidasi sunt suficiente pentru o astfel de “expeditie”. Zis si facut, iau bicicleta si-mi iau zborul la bustul gol. Imi iau zborul si la propriu, in mai putin de doua minute de la plecare luand in brate un gard – era sa calc o vrabiuta ametita, fac pe dracu’n patru, imi sare lantu’ si dau in verdeata.

Putinii oameni care se-ncumetau la ora aia sa umble pe-afara se minunau, anormal zic eu, privind un biciclist mai mult gol decat imbracat – trebuie precizat ca si pantalonii scurti erau de un crem mai deschis, creand un fel de iluzie optica interesanta: “bai, asta e in pielea goala, dar daca e in piele goala unde e frunza, ca nu se vede”.

Dau si-a o tura prin Cismigiu sa admir floricelele de la intrare, evit cu grija doua babe care-si cautau moartea pe canicula – da, stiu, sunt rautacios, dar cu metabolismul lor toata treaba e la fel de sinucigasa ca guvernu’ BocPocPoc. Intr-un final ajung la Universitate. Acolo pedalez cu grija inspectand zona, nu de politisti mi-era frica ci de vreun pustan sa nu ma puna pe Youtube ceva. Trantesc bicicleta, ma descalt smechereste din picioare si incep sa-mi racoresc membrele.

Urmeaza cateva minute de placere de nedescris…

{ … pentru toate celelalte exista Mastercard … }

Mai dau o tura descult pe marginea fantanii, ma incalt asa ud cum eram si plec cu gandul ca data viitoare sa le-ncerc si pe cele de la Unirii. Iau o curba si buf, cad, ma lovesc, ketchup, nu stiu daca ma doare, sunt inca sub vraja experientei de aurolac de la Universitate.

Urmeaza hidratarea de la Kogalniceanu, cu mare usurinta golesc un Nestea – de fructe de padurea cred ca era, nu fusei atent la eticheta, dar ce mai conteaza. Trec de intersectia de la Eroilor, un rahat imens de uranguta, puternic olfactiv, oripilandu-ma pe deplin pentru aproape 50m.

Tot la intoarcere am grija sa ocolesc cu atentie palamida ce la dus m-a “mangaiat finut” pe cotul drept. Este vorba de o planta deosebita ce depaseste 1.5m inaltime si care cred ca ar trebui ocrotita prin lege. De fapt cred ca toata arterea respectiva ar trebui cumva sa o transforme in jungla, singurul lucru pe care administratia publica trebuind sa faca este acela ce a facut si pana acum: nimic.

Aproape de Kiss FM pe la 15m in fata zaresc in spatele unei masini doi ochi suavi. Pe masura ce ma opresc mi se lumineaza fata. Un catelus simpatic de plus, tolanit pe burta, pozitionat foarte interesant, imi acapara toata atentia. Incetinesc si il privesc cu mult drag. Simt cum ma incalzesc si pe dinauntru. Ma simt puternic si pana in camera merg full speed, incantat fiind de realizarea unei mici dorinte.