Cea mai draga diploma

Mi-am luat toate diplomele de-acasa si-acum, din lipsa de ocupatie, ma minunam rasfoindu-le. Multe dintre ele sunt patate spiritual, dar am totusi una la care tin nemaipomenit, cea care este si prima din colectie.

Cel mai probabil aveam o varsta numarabila pe-o mana cand am participat la un concurs de desene pe asfalt organizat de Palatul Copiilor de ziua copilului. As fi vrut sa am si-o poza cu desenul, dar ma consolez cu faptul ca inca mi-aduc aminte multe detalii din ziua respectiva.

Ca si in alte dati am mers de mana cu doamna educatoare, incolonati fiind doi cate doi (aho-aho, suntem pitici misto). Am iesit frumos pe poarta gradinitei, am trecut prin cartierul meu, apoi prin fata pe la flori, apoi la intersectie prin centru, apoi prin centru pe la hotel si apoi direct in parc langa Poarta Sarutului.

Ni s-a oferit cate o parcela in care sa ne exprimam talentul de suflete curate. Am desenat un planiglob cam stramb si doi porumbei si ei vai mama lor ducand in cioc frunze de ceva… (parca). Apoi am desenat multe stegulete (culori la nimereala ca doar nu stiam mare branza) si oameni tinandu-se de mana in cerc.

Pe langa diploma cred ca am primit si o ciocolata ca stiu ca dupa ani buni o colega (G.D.) mi-a zis ca se cam ofticase ca voia si ea “ciucalata” si probabil atunci n-a fost printre cei cu care am impartit-o. Dupa calculele mele diploma este cu siguranta majora, si, alaturi de amintirea pe care-o poarta, este unul din cele mai pretioase lucruri pe care le detin.