Fara scor

Ma trezesc in mijlocul unui vis. Alerg, inima imi bate foarte tare. Imi dau seama ca joc fotbal. Sunt prins in niste energii puternice. Jocul este aprig si nu reusesc sa ma dezmeticesc, sa-mi dau seama ce se intampla.

Constat pe tabela ca echipa mea conduce, chiar detasat, in continuare nu stiu de unde atata presiune si chiar mai curios observ ca este auto-impusa, ca echipa isi doreste si mai mult, este o dorinta colectiva exprimata printr-un joc agresiv, dar in acelasi timp in exces de fair play.

Ma las purtat de val usor usor, simpt placere in joc, pasiune, ritm. Primim gol, dar nu ma supar, chiar sunt multumit, dar nu-mi dau seama de ce. Apar mai multe situatii de joc greu explicabile pentru trairile pe care le am. Observ mai tarziu ca toata lumea se bucura fie ca primeste fie ca inscrie, e prea multa voie buna.

Deja nu mai incerc sa-mi explic ce si cum si fac parte cu totul din visul meu. Echipa mea castiga cu 9 la 8, dar ce simt nu se compara cu nimic din multele partide disputate. Fac rapid un sumar: mi-a placut jocul? da! M-am accidentat sau am accidentat pe cineva? nu, super! Jocul a fost bun, da! Am jucat colectiv, ca o adevarata echipa? da! Am simtit adrenalina? da, si inca la greu! Am dat goluri, da! atunci… ce este acel ceva asa de fain de este peste toate aceste sentimente.

Intreaba si ti se va raspunde… asa aflu ca ne-am vorbit inainte de meci ca incepand cu acesta la pauza meciului sa ne schimbam intre noi tricourile la inamplare incat la final toti sa fim invingatori, iar la final de meci fiecare din noi sa puna cate un leu pentru fiecare gol inscris si sa-i donam unei fundatii umanitare.

17 goluri, 17 lei de caciula, 204 lei pentru un gest nobil.