Geometrie sintetica

Intr-o sambata, eu, fratele si tata, imbracati in negru, un veritabil triplet de men in black, am vizitat cimitirul Bellu. Caldura mare, flori, lumanari si multa liniste. Am mers sa prezentam in formatia mai sus mentionata sincere condoleante unei cunostinte.

Tata este doctor in matematica, o titulatura foarte prestigioasa cu atat mai mult cu cat este obtinuta intr-o perioada in care nu aparuse moda diplomelor, onorata printr-o teza total originala si verificata prin publicatii internationale. Am fost la inmormantarea profesorului lui coordonator, membru onorific al Academiei Romane de Matematica. Pentru tata a fost mai mult un mentor, cumva datorita lui, prin tranzitie, acum nu sunt la tara manand vaci sau capre.

Ei bine, cu greu am decis sa merg si eu. Sunt cumva la fel de rece precum cadavrul vis-a-vis de treaba cu inmormantarile, dar am mers din alte considerente. Cand eram mic mic 90% din vacanta mea de vara se consuma la tara la tata unde principala activitate era sa parcurg toata materia la matematica din anul urmator.

N-am zis 100% pentru ca din cand in cand imi faceam si caietul de lecturi si foarte rar prindeam fluturi sau loveam cate-o gaina. Obisnuiam sa mergem la scaldat, chiar si scaldatul se efectua intr-o maniera academica… in fine ideea e ca mergeam la o balta si-mi introduceam corpul in ea de apa.

Uneori mergeam peste un deal sa cumparam niste miere de hiper calitate, direct din stup. Pe langa faptul ca cei de unde cumparam erau foarte ospitalieri si ne serveau si cu faguri era foarte fain faptul ca din cand in cand nea N. (asa il cheama pe individ) ne mai baga si pe noi in seama (noi adica eu si frate-miu) incercand sa ne stimuleze anumiti centri intelectuali cu inclinatie spre stiinte exacte.

Asa au inceput si marii filosofi tainele matematicii… un bat si mult nisip la indemana. Una din primele ramuri cunoscute ale matematicii este geometria, in speta cea sintetica. Eram mic, iar provocarile de a construi cu “rigla” si “compasul” diverse chestii au definit un set de constante in personalitatea mea.

Nu mai am cunostintele de alta data, dar teoreme precum Ceva, Menelaus, Pitagora, Euler, asemanare, trei perpendiculare sau notiuni precum centru de greutate, ortocentru, centrul cercului inscris, centru cercului circumscris sunt coliniare sau daca oricare din cele doua coincid ne indica faptul ca avem de-a face cu un triunghi echilateral… … … inca mai rezoneaza.

Imi aduc aminte cu mare placere faptul ca la toate olimpiadele nationale de matematica (fazele judeteana si finala) cat si concursurile interjudetene am rezolvat perfect toate probleme de geometrie sintetica (si ulterior si geometrie analitica) ce mi-au iesit in cale.

Pe moment imi trece prin cap faptul ca seria numerelor impare 1, 3, 5, 7… 2n+1 … are suma s(n)=(n+1)^2 ceea ce geometric reprezentam astfel: s(1) un patrat cu latura 1 cu coltul din stanga jos confundandu-se in orginiea sistemului cartezian xOy. Apoi s(2) devenea un partrat cu latura 2 prin alipirea altor trei patratele cu latura de 1 in primul cadran. Lucrurile merg la infinit (inductie), de fiecare data cand adaugam un numar impar 2p+1 puneam p patratele cu latura de 1 deaspura patratului format (cu latura p), p patratele in dreapta, iar patratelul ramas in dreapta sus (pe diagonala) pentru a forma noul patrat mare cu latura p+1. Wicked.

Pentru marea majoritate e ceva poate cretinoid, dar pe mine ma unge pe suflet sa-mi aduc aminte o astfel de seventa din clasa a IV-a.

Revenind, am purtat trei zile de doliu pentru o persoana pe care nu o cunosc, dar fata de care asociez o parte din mine. Omagiez astfel matematica, dorindu-mi ca la un moment dat sa ma pot intoarce la ea, sa o practic si cel mai important s-o impartasesc cu drag cat mai multor persoane.