A facut un anisor
Astazi am primit mail de la domain manager-ul unde am hostate site-urile la care am mai lucrat instiintandu-ma mi s-a autoprelungit cu un an domeniul 1februarie.com. Cu alta ocazie probabil m-as fi enervat, poate as fi si injurat pentru ca inauntru continea si o alerta potrivit careia mi-au fost trasi si 10$ din cont.
Cosmos cu vodca
In meniul locatiei unde mananc pranzul in fiecare zi, cam cu o frecventa de doua ori pe luna apar pastele cu vodca. Nu sunt foarte bune, dar ne distram copios pe seama lor, cerandu-le de multe ori chelnerilor sa ne-aduca vodca separat. Astazi m-am jucat un pic cu layout-ul site-ului si i-am tras un background diferit si ceva coluturi si umbre mai cumva.
Doi prieteni veritabili
Astazi umblam hai-hui pe net cand mi-am adus aminte ca recent s-au facut 12 ani de cand tata si-a luat doctoratul in matematica. Am dat un Google rapid si am gasit cateva articole publicate de tata in strainatate. Am dat cateva scroll-uri bune pe-acolo amintindu-mi destul de multe chestii – asta si pentru ca la un moment dat i-am tehnoredactat toate articolele sub forma unei carti-culegere.
Matematica a fost un prieten de lux, un prieten in cel mai perfectionist mod posibil: iti este toata viata alaturi, iti raspunde la nevoie instantaneu, si, cel mai important, are si o latura emotionala, dupa cum urmeaza:
Vacanta de vara
Maine este 13 septembrie, multi incep scoala, dar pentru toata lumea incepe o noua saptamana. Pentru mine poate fi un nou inceput. Il voi face de-asa natura sa fie cum imi doresc. Maine va fi prima zi de angajat din viata mea. Voi lucra pentru umbreluta rosie.
Geometrie sintetica
Intr-o sambata, eu, fratele si tata, imbracati in negru, un veritabil triplet de men in black, am vizitat cimitirul Bellu. Caldura mare, flori, lumanari si multa liniste. Am mers sa prezentam in formatia mai sus mentionata sincere condoleante unei cunostinte.
[...]
Desfacatorul de samburi
Eu si M obisnuim adesea sa mergem la picnic. Picnicurile noastre sunt neconventionale, este suficient sa fie frumos afara, sa existe ceva de mancat bun de impachetat si mancat la distanta, voie buna si o idee de locatie. N-am avut niciun picnic pana acum pentru simplu motiv ca s-au copt ciresele. Ei bine, pentru toate este un inceput.
Aurolac de Bucuresti
Plictisit sunt aproape in fiecare zi, dar azi avesei insipiratie. Undeva pe la ora 16 ma loveste pe mine o nevoie greu de exprimat de a face ceva interesant. Serviind o racoritoare de apa cu gheata trezesc dracul din mine care ma ademeneste sa-mi bag picioarele in fantana arteziana de la Universitate. De cele mai multe ori “bagatul picioarelor” apare in contexte total diferite, dar nu si in cazul meu.
[...]
Diploma de frustrat
In poza de mai jos se poate lesne deduce ca este o diploma de om frustrat. Sunt frustrat si asta e un super adevar. Recent mi-am scos foaia de mai jos la insistentele tatalui meu pentru cumva a-si satisface o anumite mandrie ca al de fiu-su a terminat facultatea de automatica si calculatoare cu litere mici intr-un mod pe care el si multa alte lume il considera onorant.
[click it badly]
Ciresele pentru copilasi
Astazi, de 1 iunie 2010, cativa fosti colegi sper sa fi fost fericiti sa primeasca urmatorul email de la je. Forma de mai jos este ceea ce a rezultat din intersectia personalizarii fiecaruia in parte. Cer scuze celor care nu au primit, dar mai ales celor carora nu le-am putut trimite, dar le pastrez si lor o ciresica cu mult drag.
Genunchiul nerusinat
Ieri noapte, de plictiseala, am iesit la o tura pe-afara. Nu s-a intamplat mare smecherie cu plimbatul pe bicicleta cat faptul ca am luat o bordura in plin, probabil ma uitam dupa cucuvele… Bicicleta a facut un 180° vertical dupa care un zdronc puternic; eu am zburat la timp de pe ea, dar tot socul impactului a fost preluat de genunchiul stang. Stiam ca m-am lovit destul de foarte tare, dar am devenit cam insensibil la trebi din astea (un fel de maso 2.0).
Am plecat mai departe fericit fiind ca nu busisem vreo masina, caz in care as fi lasat bicileta la locul faptei si as fi parasit incinta ca orice pieton. Sunt doua lucruri de care mi-e cel mai mare frica atunci cand ma dau cu fierul pe doua roti: sa nu dau peste aia mici (de fiecare data franez, ocolesc, sar in fata masinii, dar aia mici sa pateasca nimic) si sa nu belesc (vai! ce urat vorbest, sa nu aduc vreo dauna fizica) vreo masina (desi ar cam merita sa rezolv ecuatii diferentiale sau fac niste geometrie analitica cu cheia pe ele, la modul in care sunt parcate). [...]
