Vacanta de vara
Maine este 13 septembrie, multi incep scoala, dar pentru toata lumea incepe o noua saptamana. Pentru mine poate fi un nou inceput. Il voi face de-asa natura sa fie cum imi doresc. Maine va fi prima zi de angajat din viata mea. Voi lucra pentru umbreluta rosie.
Geometrie sintetica
Intr-o sambata, eu, fratele si tata, imbracati in negru, un veritabil triplet de men in black, am vizitat cimitirul Bellu. Caldura mare, flori, lumanari si multa liniste. Am mers sa prezentam in formatia mai sus mentionata sincere condoleante unei cunostinte.
[...]
Desfacatorul de samburi
Eu si M obisnuim adesea sa mergem la picnic. Picnicurile noastre sunt neconventionale, este suficient sa fie frumos afara, sa existe ceva de mancat bun de impachetat si mancat la distanta, voie buna si o idee de locatie. N-am avut niciun picnic pana acum pentru simplu motiv ca s-au copt ciresele. Ei bine, pentru toate este un inceput.
Aurolac de Bucuresti
Plictisit sunt aproape in fiecare zi, dar azi avesei insipiratie. Undeva pe la ora 16 ma loveste pe mine o nevoie greu de exprimat de a face ceva interesant. Serviind o racoritoare de apa cu gheata trezesc dracul din mine care ma ademeneste sa-mi bag picioarele in fantana arteziana de la Universitate. De cele mai multe ori “bagatul picioarelor” apare in contexte total diferite, dar nu si in cazul meu.
[...]
Diploma de frustrat
In poza de mai jos se poate lesne deduce ca este o diploma de om frustrat. Sunt frustrat si asta e un super adevar. Recent mi-am scos foaia de mai jos la insistentele tatalui meu pentru cumva a-si satisface o anumite mandrie ca al de fiu-su a terminat facultatea de automatica si calculatoare cu litere mici intr-un mod pe care el si multa alte lume il considera onorant.
[click it badly]
Ciresele pentru copilasi
Astazi, de 1 iunie 2010, cativa fosti colegi sper sa fi fost fericiti sa primeasca urmatorul email de la je. Forma de mai jos este ceea ce a rezultat din intersectia personalizarii fiecaruia in parte. Cer scuze celor care nu au primit, dar mai ales celor carora nu le-am putut trimite, dar le pastrez si lor o ciresica cu mult drag.
Genunchiul nerusinat
Ieri noapte, de plictiseala, am iesit la o tura pe-afara. Nu s-a intamplat mare smecherie cu plimbatul pe bicicleta cat faptul ca am luat o bordura in plin, probabil ma uitam dupa cucuvele… Bicicleta a facut un 180° vertical dupa care un zdronc puternic; eu am zburat la timp de pe ea, dar tot socul impactului a fost preluat de genunchiul stang. Stiam ca m-am lovit destul de foarte tare, dar am devenit cam insensibil la trebi din astea (un fel de maso 2.0).
Am plecat mai departe fericit fiind ca nu busisem vreo masina, caz in care as fi lasat bicileta la locul faptei si as fi parasit incinta ca orice pieton. Sunt doua lucruri de care mi-e cel mai mare frica atunci cand ma dau cu fierul pe doua roti: sa nu dau peste aia mici (de fiecare data franez, ocolesc, sar in fata masinii, dar aia mici sa pateasca nimic) si sa nu belesc (vai! ce urat vorbest, sa nu aduc vreo dauna fizica) vreo masina (desi ar cam merita sa rezolv ecuatii diferentiale sau fac niste geometrie analitica cu cheia pe ele, la modul in care sunt parcate). [...]
Iubire centenara
Acesta este postul cu numarul 200 pe beculetzu.ro. Nu stiu ce sa fac, sa scriu despre precedentele 199, cum au fost, care au fost cel mai apreciate, cele mai vizitate? As putea sa scriu despre viitor, despre urmatoarele cateva mii… As putea scrie despre orice, dar sa fie ceva mai interesant… astept inspiratia…
Mananc niste orez cu lapte, inca n-am nicio idee interesanta. Raspund la un email, tot nimic… Ma joc cu un elastic galben, il fac ba triunghi, ba patrat, ba poligon cu maxim 10 laturi… si vine… (nici primavara, nici pensia ci inspiratia)
Cea mai draga diploma
Mi-am luat toate diplomele de-acasa si-acum, din lipsa de ocupatie, ma minunam rasfoindu-le. Multe dintre ele sunt patate spiritual, dar am totusi una la care tin nemaipomenit, cea care este si prima din colectie.
Cu desfranata la plimbare
As vrea sa pot spune ceva interesant despre cum am petrecut Pastele, dar ca si pana cum, am fost acasa pentru a “semna” condica. In afara de placuta companie a unui bun prieten totul a fost plin de incordare, stress, doar micile evadari reusind sa-mi pastreze calmul.
Am mancat mancare si am baut orice in afara de alcool, in ultimele saptamani creandu-se in mine o hipersensibilitatate generala, manifestata si in directia asta. Ajuns in Bucuresti primul lucru pe care l-am facut, chiar si inainte de spalat pe maini si despachetare, a fost acela de a iesi cu bicicleta la o tura.
