Alergatul pe ploaie intinereste
Aseara pe la miezul noptii imi fac rutina de alergat. Trebuie sa alerg 3.5km.
Ploua incet si frumos, totul se umezeste in jurul meu. Alerg de unul singur prin poli, chiar si cainii, ciorile sau alte vietati s-au adapostit deja. Desi ascult radio la intamplare, totul e linistit, ploua lin.
Nu ma opresc si continui sa alerg – ajutat de o melodie ritmata accelerez si-mi cresc pulsul intr-asa fel incat sa degaj adrenalina in tot corpul. Imi simt genunchii usori si pastrez ritmul, sunt singur si nu gandesc nimic, sunt impacat.
Se face tura 4 si incetinesc ritmul, sunt atins usor pe fata de stropi mici si desi precum o mangaiere usoara, uitata. Nu simt rece, nu simt cald, totul este perfect. Nu-mi mai simt nici respiratia, nu-mi mai simt picioarele, inchid ochii si traiesc.
Senzatii perfecte dispar usor usor, resimt intrepatrunderea caldurii degajate de corp cu racoarea ploii. Incepe chinul, obosesc subit si respir tot mai sacadat – mi-e frig si resimt singuratatea. Alerg usor regretand clipele trecute. Mi-e tot mai frig, dar nu ma opresc pentru ca stiu ca acolo s-ar produce ruptura…
Imi revin abia in ultima tura, fizic ma simt bine, corpul imi arde puternic marcat de efort. Am ochii larg deschisi si plini de viata. Ma indrept alene spre culcusul cald. Ma simt mai puternic, mai tanar, mai plin de viata, dar totusi gol…
Niciun comentariu pana acum
Nu ezita sa-ti exprimi parerea, chiar conteaza !!!
Nicio referinta pana acum.
Toate comentariile sunt mai intai citite de mine si apoi publicate.
Puteti sa ma injurati sau sa ziceti orice, dar cu doua conditii simple:
1 » cenzurati anumite cuvinte prin stelute, puncte sau alte chestii;
2 » folositi nume/nick/mail reale - ca sa stiu si eu cu cine vorbesc;
