Apa ofilita

Vineri seara. Plictiseala e in toi. Nu stiu daca neaparat din politete, dar decid sa-l conduc la gara pe amicul meu. Bucuresti, Timisoara examen si inapoi in Bucuresti, si in acelasi weekend. Ii este greu, motiv pentru care activez rapid niste expresii fine de incurajare. Isi ia o cafea pentru a-l intari si tine treaz pentru a mai parcurge ceva materie pe drum.

Ii car cafeaua, in mintea mea stiind ca acest nimic conteaza – i-o tin frumos de fund avand grija ca inertia mersului meu sa provoace minimum de oscilatii lichidului dinauntru. Ma amuza usor pana aproape de enervare modul in care intreaba in stanga si-n dreapta, si totodata nimanui, linia de la care pleaca trenul, iar mai apoi care este vagonul lui. Raspunsul ambelor intrebari fiind 3.

Termina cafeaua, da un telefon si incepe sa se agite unde sa arunce paharul, neexistand niciun cos de gunoi in imediata apropiere. Intervin rapid si-l usurez si de aceasta sarcina. Se urca in tren si plec si eu. Nu stiu de unde izvoraste atat lumina, dar am grija sa-i mai dau un telefon in care sa-i urez din nou drum bun si bafta pentru examenul de dimineata.

Nu mai iau metroul, alegand sa merg pe jos pe la Basarab. Casc alene gura la constructia inca in faza de realizare. Ascult One FM si fac jaloane discret printre potaile din zona. Din senin ma simt trist si indurerat – nu e ceva nou, dar in plina locatie publica incep sa plang. O picatura se prelinge rapid pe obraz si-si face loc prin coltul gurii. Un gust sarat cu gust ofilit ma usca si ma lipseste de vlaga.

Merg tot inainte, acelasi ritm, aceiasi constanta. Traversez indiferent cu ochii privind in abis. Pe la Brico Store ma cocot pe margine si merg la inaltime. Parcurg tot “pe sus” mini pilonii, pastrand un balans perfect. Imi simt gatul uscat ecchilibrand ironic ochii inca umezi. Viata mi-e amara, dar dintotdeauna am avut puterea sa merg tot inainte. Imi vine in minte o imagine din zilele precedente in care i se descususera intr-o parte pantalonii fratelui meu. Pe loc imi doresc pentru el sa aiba un costum nou.

Fur dorintele altora. Ajung acasa si primul lucru care-l fac e sa-i duc fratelui 10 mil. sa-si ia un costum nou. Multi zic ca daca faci bine ti se intoarce, in filozofia multora cu un factor multiplicativ putere de zece. Nu o impartasesc, fac doar ceea ce simt, nici nu ma mai intereseaza categorizarea bine/rau sau apartenenta mea la una din ele. O vad doar ca singura chestie care ma tine in bucla ce ma face sa-mi doresc sa ma trezesc a doua zi.