O zi ciudata, continuare

Dupa experienta ultra prelungita cu metroul chipurile imi vad de treaba mea.

Ajung cumva la calculator si pornesc masina virtuala pe dual screen. Fac ce fac si inchid monitorul. Nu-mi mai gaseam cu mouse-ul masina virtuala. Ma tampesc cautand ca un imbecil ceea ce era sub nasul meu. Deschid winampul din greseala si mi se muta cumva focusul pe masina virtuala aducandu-mi aminte de toata smecheria. Bag pixelu’n treaba.

Ma duc sa-mi cumpar ceva de mancare. Plec cu gandul de a-mi lua ceva moale sa nu agit rana orala, dar consistent ca sa hranesc si eu organismul. Ma trezesc iesind din magazin cu o inghetata. Nu ma mai intorc, autosugestionandu-ma ca e suficient. Dupa ce am executat-o scurt m-am convins ca nu era de ajuns. Respir adanc iubire, inghit o doza de saliva si imi impun sa cred ca ma doare burta de-atata mancare.

Mai pe seara dau sa-l sun pe tata, sun pe-altcineva. Vorbesc cu persoana respectiva explicandu-i ce si cum dupa care vorbesc si cu tata. Ma culc. Vine frate-miu pe la mine. Ma trezeste. E 21:56. Ii dau cu flit ca-s obosit. Ma culc la loc. E 02:06. Ma trezesc. Mi-e sete. Beau lapte. Ma culc la loc. Ma retrezesc la 2:32. Mi-e foame. In frigider doar lumina si bautura. Ma oftic. Prajesc cartofi. Decongelez piept de pui. Prajesc carnea alba. Mananc precum un porc. Beau vin. Fac mizerie si dezordine. Nu fac ordine. Ma culc. Trag un part. Deschid geamul. E 5:44. Mi-e sete. Termin vinul. Beau prigat. Inchid geamul. E 6:10. Ma culc in sfarsit. E 8:00. Telefonul canta cucurigu. Injur. Fac curatenie. Totul e bec. Iar mi-e foame. In cui cu pofta. Inca un part. Plec.

The end. De fapt nu e niciun sfarsit, doar o zi cretinoida, ciudata rau rau de tot.