Un tata, un frate, un prieten
Recent am fost vizitat in scopuri non-excursioniste de catre un prieten. Intrebat fiind ieri de catre acesta (odata reintors in Timisoara) daca imi este dor de el raspunsul din partea mea a venit prompt ca nu, dar a inteles, replicandu-mi cu acelasi raspuns la aceiasi intrebare.
This is what guys do. Consideram ca e un pic (mai mult) gay sa zici asta, dar ce simtim e intiparit bine. Oricat de sincer si deschis este un barbat intotdeauna inauntrul lui sunt cel putin mici chestii pe care nu le poate imparti cu nimeni – ce sa mai zic cu o femeie (fara misoginism, dar toata lumea ar cam trebui sa-si puna niste intrebari). Sinceritatea asta e o chestie complexa si neproportionata cum trebuie duce cumva la distrugerea propriei personalitati, sau mai pe romaneste ajungi sa traiesti o viata ireala si lipsita de liniste.
Cel mai fidel client
Multi ma intreaba de ce stau pe Orange si cum se face ca sunt singurul pe care il cunosc (ei) multumit de serviciile Orange. Pai o explicatie foarte simpla este ca nu-mi pasa. Daca am ton si pot sa formez 24/7 e deja mai mult decat ok.
Taxa pe suflet
Accidental ajung pe realitatea.net si citesc articolul pe care il listez si eu in italic:
Europarlamentarul PSD Ioan Mircea Pascu are “o sugestie pentru ministrul Sanatatii si prietenii sai de la Finante” pe care a postat-o pe blogul sau personal.
Pascu face mai intai referire la propunerea noului ministru al Sanatatii de impozitarea suplimentara a meniurilor fast food, a bauturilor carbogazoase si a dulciurilor si o califica drept “o tampenie”. Tocmai de aceea vine cu o alta propunere. [...]
Alergatul pe ploaie intinereste
Aseara pe la miezul noptii imi fac rutina de alergat. Trebuie sa alerg 3.5km.
Ploua incet si frumos, totul se umezeste in jurul meu. Alerg de unul singur prin poli, chiar si cainii, ciorile sau alte vietati s-au adapostit deja. Desi ascult radio la intamplare, totul e linistit, ploua lin.
Nu ma opresc si continui sa alerg – ajutat de o melodie ritmata accelerez si-mi cresc pulsul intr-asa fel incat sa degaj adrenalina in tot corpul. Imi simt genunchii usori si pastrez ritmul, sunt singur si nu gandesc nimic, sunt impacat. [...]
Act de caritate sau inselaciune ?
Dupa cum puteti observa mi-am branduit blogul cu bannerele publicitate ale asociatiei “Inima Copiilor”. Pot spune ca ma enerveaza la culme reclamele lor de la TV, totusi, cauza e nobila – motiv pentru care dau si eu o mana de ajutor folosind ceva spatiu de vizibilitate maxima de pe site.
Ideea e foarte simpla: in Romania totul merge de-a-ndoaselea sau in vremuri bune pur si simplu sta – ca urmare e firesc sa nu avem donatori de sange, maduva, organe, haine, carti sau orice altceva – in general pentru ca la noi se traieste dupa regula “everyone for himself”. [...]
