Tablou nepictat

Sunt teribil de plictisit. Am inceput recent un nou proiect, dar se pare ca nici acesta nu va trai sa-si vada lansarea. Contextele sunt numeroase si mereu caut vinovati in exterior, dar stiu ca imi lipseste motivatia de a le duce la bun sfarsit. Merg haotic cu ele, si desi am un arsenal complet de dezvoltare imi pierd rapid interesul si devin victima propriilor gandiri, ganduri, demoni, ingeri… as vrea sa fie liniste.

Imi dau seama cat de nonsens am in exprimare, dar nu datorita unei dezordini intelectuale ci a faptului ca sunt coplesit de forme interioare mult prea puternice. De la Revelion cand butonam de zor la miez de noapte pana in prezent am 4 proiecte incepute si puse pe parcurs la “naftalina”. Oricare din ele finalizat va genera foarte multi bani, dar imi este din ce in ce mai greu sa aduc partea financiara in tabloul dorintelor mele. Banii sunt o culoare mult prea rece intr-un peisaj cald din alta lume.

Detin intreaga colectie de pensule, dar inca mai cred ca voi putea candva picta multicolor. Multi nu-si mai vad conturul viselor si se refugiaza intr-un tablou de bani. Am avut si voi avea mereu exact banii necesari – nici multi nici putini. Mi-am stabilit un deadline de ziua mamei cand voi renunta si la familie. Timpul se scurge rapid si din ce in ce devine tot mai probabil ca viitorul sa se-ntample. Imi tremura mana si nu mai am forta nici de a manji o panza inexistenta.

Am un patratel portocaliu lipit pe perete. Nu stiu ce inseamna sau de ce nu am nicio reactie vis-a-vis de el… poate ca mi-as dori sa fie bleu… sau cine stie. Nu pot sa dorm, nu pot sa traiesc, nu mai am energie nici sa-i ajut pe altii, ma risipesc in toate directiile. Probabil ca niciodata simt nevoia de ajutor, dar nu stiu in ce consta el sau cui sa i-l cer.