O zi interesanta de septembrie

Azi, 16 septembrie 2009, este o zi insorita de septembrie.

Azi am dat examen la master la Poli. Am fost martor unei prostii crunte, si culmea, personajele respective chiar sunt destepte! Inchipuiti-va ca in sala sunt 80 de persoane ordonate alfabetic avand ca identificator un numar intreg. Teoretic si practic fiecare student putea da examen la una din cele 20 si ceva de mastere, deci in total pot fi pana la 23 de subiecte posibile.

Pentru a evita tocmai ce se intampla, niste programatori destepti au printat automat subiectele pentru fiecare student (inca de la inscriere fiecare student a bifat ce examen da), in ordinea identificatorului. Totusi, atunci cand primira subiectele de la comisie, responsabilii de sala exulta:

- Ce oameni !!! le-au printat amestecate.

Si dai bataie sa faca teancuri de subiecte rezultand practic cam 20 de teancuri de subiecte. Aici totusi s-au miscat repede, v-am zis ca nu sunt chiar prosti prosti, dar apoi am stat cam 20min sa ne ia pe fiecare in parte sa ne intrebe care este masterul la care dam ca sa ne dea subiectele corespunzatoare. Si incepuram sa dam din mana in mana subiecte (norocul meu ca eram la cap de rand “la tribuna oficiala” – intr-o pozitie perfecta sa urmaresc show-ul).

In fine, s-a terminat examenul de master si am scapat de-un stress inutil.

Apoi m-am pus direct in pat si am dormit ca sa-mi odihnesc neuronii care cam racira de la solicitarea de azi. Trebuie hraniti, odihniti si pusi din nou la hibernare… “just in case” pentru alte treburi.

M-am trezit si am mancat, mult, pe fond nervos. Am facut o pauza dupa care am mancat din nou. Am plecat in Cora sa inspectez niste paturi si saltele (vreau sa-mi maresc nivelul de trai printr-un pat mai lung, mai lat si mai moale). Pe drum m-am oprit la o patiserie si am mancat din nou, mult, prea mult.

Ajung in Cora, prostie la tot pasul. Observ niste “turisti” care se pozeaza cu vaca aia mov de la Milka. Unii o vedeau albastra – acum cine stie ce-o fi baut saracii de ei… O vad la un moment dat pe o fetita care parea sa mulga vaca, la care eu, in mintea mea:

- Insista si poate ai Zuzu moca!

Plec din Cora incarcat de mancare si niste bautura(non-alcoolica) desi scopul era altul. Bucurestiul e plin de cacati, am zis cacati nu cacanari – despre aia voi vorbi alta data. Crangasi, Iuliu Maniu, Calea Mosilor sunt “full of shit” – la propriu. Cred ca se pot identifica toate rasele de caini pisici si aurolaci pe baza resturilor digestive. Deja incep sa-mi dezvolt niste simturi de detectiv de animale… Mi se zbarleste parul de-atatia cacati… sport extrem romanesc, slalom prin… ati ghicit! cacati.

Ajung acasa, sunt obosit, dar macar e curat si liniste.

Iar mi-e foame…