De la Brancusi la Ultimul Samurai

In jurul meu se poate simti un parfum intens de levantica. Tocmai ce am instantiat un dus fierbinte, pret de cateva minute chiar prea fierbinte.

Deruland firul povestii cateva minute inapoi, ma indeletniceam cu o surubelnita linie si cu un patent pe post de ciocan alterand structura de lemn a usii de la baie. Desi recent renovate, baile nu sunt complet functionale, unul din exemple fiind tocmai acela ca usile nu se inchid.

Micul Brancusi din mine a inceput sa-si exerseze talentul pe “proprietatea” statului. Dau si dau, insist si nu ma las deloc si fac cumva si subtiez tocul lateral astfel incat usa reusea sa se inchida. Cumva nu ma simteam total satisfacut motiv pentru care am inceput sa finisez opera.

Cu lovituri mai scurte si mult mai precise am reusit sa realizez o adevarata capodopera, textura lemnului fiind frumos urmarita in lungimea ei. In acele momente ma amuzam de ultra cunoscutele semnaturi regasite peste tot: “ai lăv iu Nelu, fac iu fă Mărie”. Evident ca imi pastrez anonimatul pentru fapta buna comisa si m-am bucurat de un dus fierbinte sub protectia unei usi frumos inchise.

Mergand mult inapoi ma regasesc in postura de a arunca pe gat un nurofen forte. Nu trece mult timp si incepe sa ma jeneze inima si din pacate cu niciun efect asupra durerilor. Astept eu ce astept si nemaisuportand durerile ma recunosc invins dupa o lupta de doua zile. Nici nu mi-am mai pus in pahar si am tras direct din sticla.

Nivelul in sticla nu s-a lasat mult asteptat la fund si a inceput sa coboare ca nesimtitul. Deindata ce am simtit ca ma lasa durerea m-am intins rapid in pat. Totul a meritat, am reusit sa dorm si eu bine pentru 20 de minute. Desi pare putin sunt pe deplin satisfacut. Interactionez foarte ciudat cu alcoolul si zic asta pentru ca imediat dupa ce m-am trezit executam o dulgherie de mare precizie.

Acum scriu pe blog. Oamenii normali s-ar uita la Champions League, numai eu o caut cu surubelnita prin buzi. Iar m-apuca durerile, si nu e nici ora 11… Nici nu mai stiu ce sa fac, sa-mi induc o durere mai puternica, sa beau ce mi-a ramas, sa aleg ca tembelu’ sa misc niste niste ml de adrenalina ?! … m-am cam plictisit de toate astea.

Maine e o noua zi. Mereu voi face precum Tom Cruise in Ultimul Samurai: oricat de dureros va fi ma voi ridica pentru urmatoarea lovitura pentru ca nu am ce pierde.