Zambet, sanatate, fericire
Dupa-amiaza epica de sfarsit de primavara. Ma fastacesc de ore bune sa ies afara dupa ceva bunatati. Incerc sa-mi fac o lista de cumparaturi, in minte, ca de obicei. Ma preocupa fapul ca nu-mi fac lista ca toti oamenii, frumos, pe hartiuta – ganduri de intelectual, nimicuri superficiale. Vad o cartela de metrou de 10 calatorii consumata la mine pe birou, dreapta jos impunandu-se un zero deformat de un aparat vechi. Iau un pix si scriu si eu o lista: zambet, sanatate, fericire. Si plec.
Pauza cam lunga
Sunt deja 9 zile de cand nu am mai lucrat nimic. Am fost bolnav, ciudat de bolnav. Trecand peste partea privind sanatatea proprie pot spune ca bugetul meu a fost afectat cu 9 zile de munca. Partea buna este ca momentan imi permit acest lucru, dar in real life lucrurile sunt crunte.
Google si Brancusi
Frumos din partea Google sa-si aminteasca de Constantin Brancusi si sa branduiasca logo-ul asa cum se vede in poza de mai jos.
Cum iti dai seama ca esti bun
Inca din frageda-mi copilarie eram complexat, in special de tata, cu intrebari de genul “ce fapte bune ai facut astazi”. Eram copil, punct, ce fapte bune puteam face?! sa respir, sa mananc, sau probabil la varsta respectiva cea mai buna fapta… buna era aceea de a face zero fapte rele. Asta ca introducere, dar totusi cum ne dam seama daca suntem oameni buni?
500s de Craciun
Poate ca nu stiu sa ma bucur de viata, asa cum zic unii, poate inca sunt copil, cum imi place mie sa cred, poate ca nu e bine sa petreci Craciunul singur, poate ca Mos Craciun e in fiecare din noi. Craciun ok pentru toata lumea. Mai jos sunt 500 de secunde magice, 500 de secunde ce m-au facut sa simt si eu caldura Craciunului 2010.
E ora fix
E duminica seara. Se-ncheie astfel o saptamana ciudata. Am terminat si contractul cu Avira, asta insemnand ca de maine ma voi trezi de dimineata la o ora mai tarzie. Voi incerca s-o iau de la capat.
Tipic Romaneste
Ieri de ziua nationala a tarisoarei noastre s-au intamplat diverse. Mai intai si-ntai, ora 4:35 ma suna cineva… hai in 10 minute sa ma iei din barul cutarica. Nu am fost prea socat de deranj pentru ca numai somn nu se cheama ce am eu parte noaptea. Dupa nici 2 minute sunt sunat din nou ca sa ma-ntrebe daca am ajuns… wtf, de-abia trasesem un crac de pantalon in picioare.
Intr-un final plec pe usa si bag pas alergator pana la locatia respectiva. Pe drum mai sunt sunat nu cumva sa ma pierd pe drum, chipurile. Nu-mi dadeam seama de ce-mi era asa de frig, dar aveam sa aflu in timpul zilei.
[...]
Dupa seceta, festin citric
Zilele trecute vorbeam de noul statut la care am aderat “no money in my pocket” si oarecum de partea faina a lucrurilor ce pot rezulta din asta. Ieri involuntar n-am mai putut prelungi aceastra treaba pentru ca era zi de leafa, da, stiu, tragic, dar ieri am luat primul meu salariu intreg in calitate de salariat.
Propria fortuna
Astazi a fost ziua unui coleg, si, evident, ne-a adus bomboane. Nu au fost spectaculoase prin gust ci prin faptul ca erau cu ravase. Nu m-am ingramadit, dar la un moment dat a trebuit sa iau si eu una. Am felicit sarbatoritul si am infipt si eu mana in tolba mosului.
Principiu dulce
Inca de prin scoala gimnaziala mereu am avut bani la mine, mai tot timpul o suma undeva cel putin 100 de ron de-acum. Nu pentru a-i cheltui, dar pentru a avea in caz de nevoie. Nu pot spune ca au fost multe momente cand s-a dovedit utila treaba asta, dar atunci cand a fost nevoie au facut diferenta. Asta este un principiu de-al meu, mereu sa am bani la mine pentru a acoperi o gama destul de mare de chestii neprevazute.
